Am revenit de curand la viata. Suna ciudat, dar asa e. Ca multe din voi, sunt veterana a unei relatii care m-a inaltat, iar apoi m-a coborat, pentru ca intr-un bun sfarsit (credeam si speram eu) sa ma aduca inapoi pe linia de plutire.
Sunt norocoasa, totusi. Am trecut cu bine peste o experienta care pe altele le-ar fi lasat marcate pe viata. Cei ce imi stiu povestea imi spun ca am trait in 3 ani cat altii in 20. Asa o fi, dar nu asta conteaza. Nu de asta scriu aici.
Scriu pentru renasterea mea.
“Feels so good being bad, there’s no way I’m turning back”.
Dupa atata amar de timp de stat cu ochii in podea, literalmente, atunci cand beneficiam de atentia vreunei persoane de sex masculin, iacata ca am iesit la lumina!
As putea sa scriu un amar de detalii mai mult sau mai putin importante, dar totusi nu am sa o fac, nu acum. Ideea e ca I’M BACK si am iesit la vanatoare!
SPECIMENUL NR. 1: Fitosul “pudrat” de Dorobanti
Incep cu el pentru ca a inceput din nou sa ma intrige cu apelurile fie mult prea tarzii, fie mult prea matinale, (depinde cum consideri tu intervalul 02:00-07:00) si cu soaptele dulci cu tente pasionale. Aaah, sa nu uit de cascada de sms-uri dulci/picante!
Urasc persoanele increzute, by default. De fapt, nu le urasc. Le ignor. E mai simplu. Dar specimenul asta dubios a avut ceva ce m-a atras. Din fericire sau din pacate, urmeaza sa vedem in cateva saptamani.
Il cunosc de un an de zile aproape. M-a « agatat » intr-un mod mai aparte, zic eu. « Aparte » pentru ca l-am vazut in trafic intr-o seara, am schimbat 2 vorbe, el a spus un banc prost iar eu mi-am folosit piciorusul meu cel finut in cel mai bun mod posibil si am apasat acceleratia.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am gasit a doua zi un biletel in geamul masinii. “Sunt X din “masina de productie america-please insert here” de aseara. 07xx xxx xxx. Suna-ma”. Si sa nu uit de smiley-ul scrijelit cu pixul pe moarte in coltul de jos al ciornei.
Trebuie sa recunosc ca m-a amuzat teribil. Am mai primit biletele, dar eram in clasa a 4-a, eram dolofana, erau de la vecinul si mai dolofan de la 2 si se rezumau la “Te iubesc, vrei sa fii prietena mea?” plus un strop de parfum dubios, sterpelit probabil de la tat-su.
Pe dolofanul de la 2 l-am facut tafnoasa “sobolan” si m-am intors teatral cu nasucul impotriva vantului, nu inainte de a-i spune ca ma transfer la alta scoala. He still talks to me, to this day, desi nu am sa inteleg niciodata de ce. I was a total mini-bitch!
Sa revenim la Specimenul Nr. 1, aflat aici si acum sub reflector.
Prima intalnire, A TOTAL BUST.
A vorbit exclusiv despre masini de lux si despre atelierul lui mirific de tunning auto de exceptie, dar si despre afacerile tatalui si despre cum a galopat el cei 200 si oleaca de cai putere in acea zi de luni in care mi-a lasat biletelul, doar-doar, poate-poate, l-oi vedea in limuzina de imprumut de la vreun prieten mai instarit. Cica m-a vazut cand plecam de la un supermarket dintr-o zona centrala – unde intradevar fusesem- si a trecut chiar si pe rosu pentru ca eu sa il observ. Asa o fi. I didn’t actually care. Si apoi, hotul neprins e negustor cinstit. Parea total neinteresat de mine si de ce am de spus. Drept urmare, mi-am luat talpasita de pe terasa mult prea bleu pentru gusturile mele adoratoare de turcoaz si mi-am zis – “ete, inca unu’ pierdut. Pacat de bratele alea”.
In 30 de minute, primul sms: “arati superb”. WTF????
Dupa o ora: “mai esti in oras?” HUH???
Raspunsurile mele erau, evident, monosilabice, plictisite si implicit plictisitoare. Am renuntat sa mai raspund dupa al zecelea sms care imi proslavea fie frumusetea ochilor, fie naturaletea parului (vopsit, by the way – blond sampanie) nu mai tin minte exact.
A continuat cateva saptamani cu sms-uri care mai de care mai cuminti, mai obraznice, mai dulci, mai “du-te naibii”, mai “mi-i dor di tini” si tot asa. Intalnirile aferente se desfasurau mereu la terase multe prea “de Dorobanti” pentru gustul meu si se sfarseau invariabil cu el conducandu-ma cuminte la masina si apoi pa, ura si la gara, el in club eu pe unde aveam chef. Cu variatiuni pe tema statului in masina pana vin zorile:
El: vii cu mine acasa?
Eu: Normal ca nu!
El: Si? A fost tare seara asta, nu? Ne-am distrat. M-a enervat rau de tot prietenu’ meu, gata, nu mai vorbesc cu el !
Eu – in sinea mea- « Asta nici macar nu incearca sa ma sarute si ma invita acasa la el ???????????!!!!!!!!!!!! »
Nu mai intelegeam nimic. Adica asta nu vrea nici macar sa-mi bage o limba pe gat, asa, mai neaos vorbind? Nu vrea sa....nimic? Atunci de ce ne mai intalnim? Cu siguranta putem sa gasim amandoi modalitati mai placute de a ne petrece orele respective, nu? El in cautare de pitipoance avide de domnisori cu “marca de automobil de lux productie germana-please insert here” iar eu....ei bine, eu, cum stiu mai bine ! Si stiu cat se poate de bine!
Apasand putin pe fast-forward, cam o luna asa, ajungem la o seara de sambata intr-un club renumit in randul figurantilor si aspirantilor din capitala, mai ales Miercurea si mai ales in lunile de vara.
EL: Ce faci diseara?
EU: Nu stiu inca!
EL : Stiu eu ! Vii cu mine in club !
In sinea mea….Hopa! ceva nou….sa vedem….
Seara a marcat primul sarut. A fost ciudat. Simteam ca e ceva intre noi si cu toate astea nu a incercat niciodata sa ma sarute pana atunci.
Nu ma intelegeti gresit. Simteam ca ma doreste si atat, nu aveam aspiratii la mai mult. Desi imi spune, inclusiv in ziua de azi, ca “ma iubeste asa un pic”.
Relatia cu fitosul “pudrat” de Dorobanti s-a rezumat la cateva nopti de sex torid si la o cascada de sms-uri intinse pe cateva luni bune. De fapt, mint. Ne dam sms-uri si in ziua de azi. E dulce, asa cumva, dar in esenta e doar un aventurier in cautare de senzatii din ce in ce mai tari. Nu-l vad deloc bine. In cel mai bun caz, ajunge la dezintoxicare, dar la ce anturaj are, ma indoiesc.
SPECIMENUL NR. 2 – Baiatul lui tata sau “Tentativa mea esuata de a avea un one night stand”
Il vom numi in cele ce urmeaza “Gigel”.
Gigel e un baiat gigel, bucurestean get-beget. Prost ca noaptea, dar aratos, cu limuzina, relatii sus-puse si vila in Cotroceni.
I-am inmanat o carte de vizita cu o ocazie obscura, nu mai tin minte circumstantele. De fapt, le tin minte, dar mi-e rusine de ce voi spune in continuare asa ca sa zicem ca nu mai tin minte.
S-a uitat tamp cu ochii aia frumosi la cartea mea de vizita pe care scrie mare, ma da MARE “”SALES” si m-a intrebat “da cu ce se ocupa, ce inseamna seilsu asta?”
OOOOH SNAP!
Aici trebuie sa fac o paranteza si sa marturisesc cu durere in suflet ca pana la mirifica varsta de 25 de ani, nu am reusit sa am niciodata un one night stand, so bear with me. Eram genul de fetita uoz care visa la sentimente si la cat e de frumos sa iubesti. Pe dracu. Paranteza inchisa.
Acestea fiind zise, trebuie sa adaug, cu aer de curvistina, ca mi-am dorit mereu o aventura de-o noapte. Sex salbatic cu un tip abia cunoscut, de care sa nu mai aud sau sa mai stiu nimic dupa cele cateva momente de pasiune simulata din frica de singuratate sau pentru confirmarea potentei, atat a celei masculine, cat si a celei feminine.
Mi-am frecat palmele si mi-am zis ca am gasit animalul ideal: frumos si atat, incapabil de a pune prea multe intrebari.
Ideea lui de ONS: sa mergem hat-hat tocmai pana la urbea de la malu’ marii, unde are tati yacht in port. Replica mea: eu stau la 5 minute, ce preferi ?
Am vrut sex salbatic si ce-am obtinut ? Un figurant care din 5 in 5 minute iesea pe geam sa verifice daca a incuiat sau nu masina, pe jumatate impotent si nu prea dotat.
Concluzia mea: one night stand- un risc pe care ti-l asumi si-ti asumi si consecintele! Poate fi fun, dar de obicei, daca e fun, nu e one night stand, pentru ca mai vrei si daca mai vrei, mereu obtii! (a se vedea Specimenul 4 sau 5, nu m-am hotarat inca). Ramaneti in standby, pentru ca nu mi-am incheiat socotelile cu Specimenul Nr. 2, care a avut o revenire incredibila, retarda si efemera la aproape un an de la evenimentul de mai sus!
