Specimenul analizat in aceasta seara racoroasa, asezonata cu inghetata cu serbet, my new favorite, reuseste sa ma socheze de fiecare data cand interactionam. And believe me, nu sunt usor de socat!
Nu o sa-l denumesc Specimenul Nr. 3, pentru simplul motiv ca nu merita numarul asta frumos.
Specimenul dubios e un jurnalist destul de cunoscut, care lucreaza la o publicatie cu un tiraj imens si priza la oamenii superficiali. Wait, that’s about 80% of the country’s population! You get the picture! Am colaborat cu el la job si am interactionat la telefon timp de aproximativ 1 an.
Ii citisem un articol dintr-o revista mai acatarii. Mi-a placut. Mi-am zis “ce tare trebuie sa fie omul asta! Imi doresc sa cunosc omul din spatele cuvintelor”. Remind me to never, not ever, want to meet the man behind the words!
Acestea fiind gandite, i-am dat add pe FB! Am primit mesaj aproape instantaneu, cu o solicitare de id de messenger. Opa! Ma simteam de-a dreptul privilegiata, asa o valoare, asa un talent, sa vorbeasca cu un muritor de rand!! Am schimbat cateva replici, apoi mi-a spus ca pleaca in Vama pentru un workshop.
Cateva nopti sau poate o saptamana mai tarziu, eram online! Era online si el, din Vama. M-a invitat la ceai, pentru cand s-o intoarce el si eu, cretina, ca altfel nu pot sa-mi zic, ca sa plusez, am zis ca ies doar daca vine acum.
A zis ok si in 5 ore a ajuns in Bucuresti!!! Eram socata, evident, iar actiunile lui ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Mai ales momentul in care m-a luat in brate si mi-a zis “N-as vrea sa mai pleci niciodata”
Fast forward pe 2 ore de chit chat, pana la momentul in care a incercat sa ma dezbrace in parc!!! What the fuck????!!!!!!!!!!! Mi-am zis ca omul are probleme grave de comportament, dar, ca sa nu stric relatiile profesionale, sa fiu cat mai diplomata si sa plec fara sa-i dau vreuna in cap sau sa-l parfumez cu Eau du Spray Paralizant.
A urmat un ignore total pana acum aproximativ o luna, cand a inceput sa ma tot invite pe la cafele. Am folosit metode de refuz de la “vedem noi” pana la “sunt in spital”. Se incheiau invariabil cu mesaje furioase din partea lui, cum ca el e sigur ca daca nu da nici un semn de viata eu nici atat nu il bag in seama!
Facand o paranteza, nu e normal ca EL sa o sune pe EA? Sau am intrat fara sa stiu intr-un univers paralel in care este EA obligata sa traga de el si de ego-ul lui pana accepta un date?
FFW cateva luni, pana aseara. Scena: un eveniment din Bucuresti. Protagonisti, subsemnata, specimenul dubios si o prietena de-a subsemnatei. In lume, a fost prietenos. Chiar m-a facut sa rad. DAR, la jumatate de ora dupa ce am plecat, au inceput sa curga mesajele: ca daca erai singura, vorbeam mai mult, ca ce-ar fi sa vedem noi un film maine?
I-am zis sa ma sune “maine” cu intentia de a inventa vreun sarman pisoi cu labuta ranita ce necesita atentie medicala urgenta. Chiar am rasuflat usurata spre seara, cu gandul ca nu a sunat si am scapat basma curata cand iete ciudatu’ in actiune!!!
“eram sigur ca daca nu sun eu tu nu dai nici un semn de viata. Sa nu te plangi de urmari”
Pooooftim ?! Sa nu ma plang de urmari ? Adica ce-o sa se intample ? O sa faca voodoo or what?
Intamplarea asta imi reaminteste de ce evit frustratii cu orice pret. Pentru ca sunt labili psihic. Pentru ca se cred normali dar nu isi vad comportamentul deviant. Pentru ca daca nu esti atenta, te trag dupa ei.
O sa incerc sa “nu ma plang de urmari” si voi pastra mesajul cu iz amenintator, just in case J
Oameni buni! Cand cineva va refuza de cel putin 3 ori, e clar ca NU are nici o treaba cu voi! Deal with it!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu